Când luăm un pachet de cărți de joc, fie pentru a juca un joc, fie pentru a le așeza într-o etalare, pentru ghicit, ori când le privim utilizate ca inexplicabile instrumente ale unui “CEVA” ce, simțind un sentiment înrudit cu teama superstiţioasă, preferam să îl numim „coincidenţă”, arareori ne oprim să ne gândim la bogata şi zbuciumata istorie aflată în spatele cărţilor.
Istoria lor poate fi urmărită cu acuratețe istorică doar pană cu 6 secole în urmă, existând teorii variate cu privire la calea urmată de ele pentru a ajunge în Europa. Un lucru este cert, şi anume acela că, multe dintre civilizațiile Orientului, în particular India, China şi Caldeea, foloseau cărți de joc, deosebite atât ca utilizare cât şi ca design de cele folosite mai târziu pe continentul European.
Deși este imposibilă stabilirea cu certitudine a perioadei în care apar primele cărți de joc în istoria Umanităţii, este sigur că, înţelepţii antichității le priveau într-un mod cu totul diferit de disprețul şi ușurința cu care sunt privite adesea de civilizația noastră. Erau considerate medii de transmitere parţială a mesajelor Marelui Necunoscut, fiind astfel incluse în înţelepciunea mistică a vechilor popoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu