O altă teorie separă în totalitate cărţile Vestice de moștenirea Estica afirmând originalitatea sistemelor Europene. Există şi aceasta ca o posibilitate distinctă. Un scriitor din a doua parte a secolului al XV-lea afirma că aceste cărţi apar pentru prima data la Viterbo în 1379, fiind introduse de către Sarazini, care, împreună cu Arabii şi Maurii, sunt responsabili pentru plantarea semințelor Cartomanţiei în Spania.
Stim insa cu siguranta faptul că, primele cărți de joc erau cunoscute sub denumirea de "naibi"; în limbile Ebraică şi Arabă cuvintele Nabi, naba, nabaa, înseamnă „a prezice”.
Este de asemenea larg răspândita şi credința că ideea unor jocuri cu cărți apare mai târziu, scopul lor original fiind practica divinației.
Primele cărți au fost cele de Tarot, cărora le vom dedica un capitol aparte, se presupune că cineva a avut la un moment dat ideea de a le adăuga numere, transformându-le astfel în cărți de joc. Această adăugire a fost făcută în mijlocul secolului al XIV-lea, pentru ca la începutul celui de-al XV-lea secol să apară în Veneția un pachet compus din 78 de cărți, dintre care 22 cu simboluri, iar 56 cu numerale; având patru cărți de curte – Rege, Regină, Cavaler şi Valet – şi zece cărți cu „punct” sau „sâmbure” pentru fiecare „culoare”. Cele 56 de numerale au fost subsecvent reduse la cele 52 utilizate în prezent, prin excluderea câte uneia dintre cărţile de curte.
Astfel, spaniolii au abolit în mod nepoliticos Regina, în vreme ce francezii, păstrându-şi reputația, au păstrat Regina, excluzând Cavalerul. Primele pachete germane Erau similare celor franceze, însa Regina în acele pachete era din nou eliminata, în favoarea unui Valet superior, denumit Obermann. Anglia a acceptat pe rând, fie pachetul spaniol fie pe cel francez, luându-le ca atare.