Cartomanții
şi ocultiștii
încearcă să descopere originile Tarotului în trecutul îndepărtat.
Se
spune că știința
hidrografiei se baza pe un alfabet în care zeii Erau litere,
literele Erau idei, ideile numere, iar numerele Erau semne perfecte.
Acest alfabet se presupune că datează din zilele lui Avraam, şi
poarta faimosul nume de „Cartea lui Thoth”. Se spune că Moise,
învățând
din înțelepciunea
Egiptenilor, l-a adus şi l-a dăruit poporului sau, cu condiția
ca acesta să îl păstreze cu „secreta gelozie”. Aceasta
înțelepciune
se presupune că ar fi ajuns pana la noi în simbolistica Tarotului,
deşi în forma alterata şi modificata de trecerea timpului.
O
alta teorie este cea oferita de către faimosul cartomant Etteilla,
care spune: „Pe o masa ori un altar în templul lui Ptah din
Memphis, la înălţimea pieptului Magului Egiptean, se aflau, pe o
parte o carte, ori o colecție
de cărți,
ori table din aur (Tarotul), iar pe de cealaltă parte un vas…”.
În conformitate cu aceasta autoritate, denumirea Tarot deriva din
cuvintele pur egiptene Tar,
o cale; şi
Ro, Ros, Rog,
regal, prin combinarea acestora citindu-se „Calea Regala a Vieţii”.
Un
scriitor din secolul al XVIII-lea, Contele de Gibelen spunea: „dacă
s-ar ști
că exista în zilele noastre o lucrare ce conţine lucrările
egiptenilor antici, care a scăpat flăcărilor ce au devorat superba
lor librărie şi care conţine cele mai pure doctrine ale lor asupra
acestui excepțional
de interesant subiect, toata lumea ar fi, fără îndoială,
nerăbdătoare să dobândească secretele unei atât de valoroase
lucrări….. Aceasta lucrare este formata din 78 de ilustrații.”
Contele de Gibelen se refera aici la „Cartea lui Toth”
ori pachetul de cărți
de Tarot. Un scriitor aplecat asupra subiectelor oculte (Macgregor
Mathers) crede că titlul acestei cărți
deriva din târu, un
cuvânt egiptean care înseamnă „a cere un răspuns” sau „a
consulta”; şi că cel de-al doilea „t” se adăugă pentru a
evidenția
genul feminin.
„Papus”, în a sa „Cheie a Științelor
Oculte” spune o poveste ciudata cu privire la motivul pentru care
egiptenii au ajuns să îşi încredințeze
secretele „Cărţii lui Thoth”. Când regatul era în pragul
prăbușirii,
preoții
s-au întâlnit în conclav solemn pentru a decide ce mijloace să
folosească pentru a-şi păstra secretele neatinse în epocile ce
vor urma.
După
multe deliberări s-a decis că cel mai bine ar fi să îşi
încredințeze
secretele unui lucru ce ispitește
viciul din fiecare om, şi nu calităţile sale nobile, astfel a fost
realizată „Cartea lui Thoth”.
Şi
intr-adevăr, celor interesați
în științele
oculte, le este clar că multe mistere solemne se găsesc simbolizate
acolo, explicația
lor fiind nelalocul ei într-o carte destinata amuzamentului, precum
este aceasta.
